Detalii
Categorie: Uncategorised
Accesări: 18623

Detalii
Categorie: Uncategorised
Accesări: 16243

Manastirea Calugara dateaza din anul 1858 când auzul cântarilor sfinte ce rasareau din stânca l-a îndemnat pe teologul Alexie Nedici din Ciclova Montana sa ctitoreasca aici o manastire. Mai mult decât atât în aceste locuri binecuvântate a existat din totdeauna în constiinta localnicilor existenta unui loc binecuvântat unde pusnicii îsi alinau setea de Dumnezeu drept pentru care credinciosii au numit aceste locuri Valea Calugarului.

Confirmarea acestor traditii au facut-o Sfintele Moaste pietrificate si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care au fost gasite aici presupunându-se ca a fost pictata la Muntele Athos si adusa în aceste locuri. Aceste lucruri au determinat intrarea în cinul monahal a teologului Alexie Nedici care cu îngaduinta Episcopului Emilian Kenghelatporneste în februarie demersurile ctitoririi acestei sfinte manastiri. Definitivarea si sfintirea manastirii s-a facut cu mare fast la data de 1 octombrie 1861 de catre Episcopul Emilian Kenghelat din Vârset, hramul daruindu-se „Acoperamântul Maicii Domnului”.

Ctitorul spiritual al manastirii, ieromonahul Alexie a fost si primul egumen al acesteia urmând în timp ca manastirea sa fie administrata fie de preotii parohi din Ciclova Montana, fie de vietuitori monahi. Lucrari de reparatie si îmbunatatiri ale ansamblului

monahal s-au facut în anii 1862 (constructia chiliilor), 1942 (renovarea bisericii si pictarea în tehnica tempera de catre preotul Nicolae Popovici, precum si sculptarea iconostasului), târnosirea bisericii restaurate în anul 2000 facându-se de catre Preasfintitul Laurentiu Streza, Episcopul Caransebesului.

Actualmente, cu binecuvântarea Preasfintitului Episcop Lucian si cu osteneala parintelui staret, arhimandritul Casian Onita s-a realizat mansardarea corpului de chilii repararea acoperisului bisericii si construirea unui altar de vara, dând astfel posibilitatea credinciosilor de a poposi si a se bucura de oaza de liniste ce o ofera manastirea Calugara. Hramul manastirii Calugara este "Acopeamantul Maicii Domnului" si este praznuit la 1 octombrie.

II. Perioada de întemeiere (1859-1862)

1. Stabilirea locului de întemeiere a aşezământului monahal. Ctitorii Mănăstirii Călugăra. Sfinţirea Mănăstirii Călugăra

Aici, pe locul atâtor credinţe departe de zbuciumul cotidian, bufenii din Ciclova montană, majoritatea agricultori, la iniţiativa şi stăruinţele ieromonahului Alexie Nedici din Ciclova Montană, zidesc în anii 1860-1861 Mănăstirea Călugăra, aşezând la temelia ei credinţa lor străbună, ca să fie pomenire în veci şi altar de închinare pentru toţi urmaşii urmaşilor lor, într-o vale cărăşană cu străveche tradiţie monahală şi totodată mirenească.

O frumoasă şi plastică descriere a locului unde a fost întemeieată Mănăstirea Călugăra o găsim într-o lucrare a arhim. Visarion Joantă: „La 2 km spre răsărit de Ciclova Montană, de lângă oraşul Oraviţa, izolată de zgomotele lumii cotidiene, îm inima unor codri seculari, se află Mănăstirea Călugăra, adăpostită la picioarele unei stânci de aproape o mie de metri, numită „Stânca Rolului”, care se înalţă deasupra ei ca un prete abrupt, sprijinind, parcă, tăriile cerului. Tăcerile gânditoare ale codrului şi liniştea monahală care o înconjoară nu sunt tulburate decât de murmurul izvoarelor care coboară în jurul mănăstirii de pe povârnişurile dealurilor, strecurându-se limpezi şi răcoroase printre stâncile de calcar. Greutatea urcuşului ne duce cu gândul la Drumul Crucii Mântuitorului, la suferinţa şi jertfa sa pe cruce, la patimile pe care El le-a răbdat pentru noi oamenii. Însă odată ajunşi aici, avem impresia contopirii cerului cu pământul, bucuria raiului cu bucuria suferinţei. Un peisaj mirific de legendă, de început de lume, unde te simţi mai aproape de cer.”

Locul în care s-a zidit mănăstirea de astăzi a fost ales de anumiţi oameni, care au fost martori unei adevărate revelaţii petrecute cu foarte mulţi ani înainte. În 8 iunie 1830, un păstor de capre din Ciclova Montană, pe nume Iancu Cârşovanul, a ajuns cu turma sa în seculara pădure de sub „Stânca Rolului”. În desişul acestei păduri, a fost martorul unor cântări îngereşti pe care le-a auzit şi care i-au făcut o puternică impresie. Acesta a adus cele auzite la cunoştinţa consătenilor, care îndată au început un adevărat pelerinaj în pădurea de pe Valea Călugărului. La faţa locului au fost aduse cruci şi icoane, care au fot atârnate în copaci ca semn al evlaviei şi credinţei acestor oameni. Multe dintre aceste icoane au fot pictate de Mihail Popovici din Oraviţa. Evident au existat şi alte semne ale lui Dumnezeu în acel loc sfânt, întrucât aşa se poate explica explozia unui asemenea pelerinaj.

În ziua de 8 iulie 1858 cântările sfinte s-au auzit atât de tare din interiorul stâncii, încât credincioşii prezenţi, între care se afla şi absolventul de teologie Alexie Nedici din Ciclova Montană, au ascultat în genunchi această întâmplare dumnezeiască. În acest chip, acest loc a devenit unul venerat de oamenii locului, aftfel încât în duminici şi la marile sărbători se adunau mulţimi de oameni, aprinzând candelele deasupra icoanelor. La câţiva paşi de locul unde a fost întemeiată mai apoi mănăstirea, se vedea icoana Sfântului Prooroc Ilie încrustată într-un fag gros, rămânând neacoperită de scoarţă, deşi copacul continua să crească şi să se dezvolte. Acest fapt a contribuit şi mai mult la recunoaşterea sfinţeniei locului.